Poveste cu tâlc. Decembrie, frig. Într-un magazin, la coada formată la ambele părți ale tejghelei, cu permisiunea doamnei din spatele meu - care nu avea nimic împotrivă - am rugat o doamnă să treacă în fața mea.
Volubilă, cu un domn alături - mai tânăr? - mi-a povestit că a fost internată, la pat, patru luni. A răcit.
-Am casă la Brașov. I-am invitat pe toți și m-am îmbolnăvit. Ce să fac?
Am vrut să îi povestesc de doamna cealaltă - era cald și frumos afară, vară - cu casa la Sinaia, vecină cu ... vedeta locală a acelor zile, primarul.
Doamna mi-a spus că după ce a iesit din spital a fost să se tundă.
- Acum nu, acum am peruca. Îmi stătea părul... După atâta spital! ...Am o vârstă, știu, n-am ce face, dar nu vreau să fiu urâtă, urâtă nu!
Doamna de decembrie, cu casă la Brașov, ca și doamna de iulie cu casă la Sinaia, ca și doamna din autobuz care avea grijă de soțul iubăreț pe vremuri, ca și doamna ... și atâtea alte doamne: suple, simple, elegante, educate, coerente cum au fost mereu, peste optzeci; cea din magazin mai tânără, 84, celelalte 86, toate cu aspect de 68.
Și domnul mai tânăr decât doamna? L-am menționat așa, de dragul poveștii. A și spus doamna, fiul, "băiatul mamei" cu tâmple cărunte.
Doamna din spate ne-a spus că mama ei are 95. I-am spus câ trebuie să fie fericită, alții nu...