Noi între noi, de la mai noi și nu numai. Spun alții, străini, despre noi ce văd? Și ce află că spunem noi despre noi. Părerea unora despre alții vine din educație - casă și școală - și instruire la angajare, ulterior, ca și din teama instruitului de evaluare, sancțiune, disponibilizare.
Sustrageri? Adică se fură. Modern? Plata independent la casă, self-pay. Ca la noi? Se blochează casa, vine cineva să verifice cu cheia de contact sau plătești și verifică unul de la pază, sacoșa, după ce ai ieșit, ce ai plătit.
--"După ce că vă facem treaba" ne tratati ca pe hoți.
Mesajul educativ cu discriminarea sună bine. E "campanie", ambiental.
Când ne supără unii dintr-o rețea - înainte de Crăciun - mergem, cumpărăm, plătim la ceilalți înainte de revelion. Angajații la fel - din alte motive - se rotesc, fluctuație de personal; aduc ceva nou, fac schimb de experiență.
Greșește cineva, primește celălalt, clientul, mai puțin, deloc, ”voucher”, sau plătește mai mult. Nu își repară greșeala nu restituie, poate pentru că ar trebui să recunoască, să explice: să argumenteze șefilor.
Reclamația - petiție, sesizare - este instrumentul prin care unul îl apără pe altul, ca el, să nu i se întâmple.
Discriminarea vine spre noi de la ai noștri, ajunși. Demisie? ...”că doar nu eu!”
Unul dintre ei, deși controversat, ajuns, cu altul tot de pe acolo, vorbea despre prostie. Celălalt la fel. Il aproba? Il acuza? Evalua, se adresa ministrului?