Adunare in lipsă, milioanele fac miliarde

Vaccinul era și miraculos, și "gratuit".  "O singură doză necesară" a devenit "de tulpină", apoi "asigură formă ușoară". "Gratuit" însemna că plătește statul. De unde și comanda, de milioane, câteva doze pentru fiecare. S-a și scumpit, între tulpini.

Unii, care au comandat, dau vina pe alții,  care n-ar fi renegociat. Care, la rândul lor, fără comanda generoasă, suplimentară, ar fi  avut mult mai puțin de plătit.

Și de valorificat. Din ce am luat, că tot aveam, am dat și altora care n-aveau, unora pe bani. 

A costat și distrugerea celor expirate.

Comenzi 2020-2021? Dacă dăm banii, să le distrugă ei. E mai ieftin. Fără ambalaj suplimentar, fără transport și depozitare. 

Chirii, lefuri, renovări, avioane, găuri diverse și "de coropișniță", vaxuri ... s-au adunat lipsă, deficit. Părerea mea, cetățean care "suportă". Pamflet?
"O părere pe zi", 385, Trădare 

Taxe, impozite. Tot motorina....?

  - Și de ce nu ați plătit până acum?

Întreba cineva pe altcineva, ieșise de la un ghiseu. Parcă m-ar fi întrebat pe mine. I-aș fi spus?

- Să nu mă enervez...

Adică nu de mai multe ori. La plată, ajunge.  Ce folos, până să văd cu ochii mei, am aflat de la alții.

Anul trecut am contestat, m-am conversat în scris și la telefon, privind taxa de salubrizare, dublă.

- Fără colectoare separate, marcate - hârtie, metal, plastic. Și dacă le separăm le încarcă ...vrac. .. sigur le separă, se vede prin sacii colorați, dar transparenți...

Între timp au crescut taxele, a crescut și taxa de salubrizare. Știți ce mă gândesc?  O  fi tot ... motorina.

"O părere pe zi", 378 Trădare 

Șușoteli

Șopteli. Informări - îmbogățite personal prin deducții - prin emisie, recepție și analiză, mai precis enunț verbal privind datele receptate auditiv către alt sistem similar de recepție și emisie; și mai precis: prin gură din ureche în altă ureche cu gura aferentă. 

Enunț clasic. "Ana are mere". 
Insinuant: "Ana ... are mere..."
Receptie. "Ana are mere" și "Ana ... are mere..."
Analiză: 

- "Ana are mere"? ... De unde are, Ana, mere?
- ...Ana.... știi ... are mere... 
- Are...? Câte mere? ... 
- Câte a avut? 
- Câte a mâncat? 
- A dat cuiva? Măr, întreg, felie?
- Cine i-a dat măr? 
- I-a dat? Când i-a dat un măr?
- Nu cine... De ce! De ce i-a dat Anei măr...?

Gimnastică facială, buze, ochi cu gene și sprâncene în nuanțe purtătoare de sens.

- A, nu știți? Știu toți! Scrie în... (ochii cât ... suspans)... ABCDar!

Cade gimnastica feței până la repliere.
"O părere pe zi", 370, Trădare

Umblă vorba

Umblă vorba. Și se duce. Din gură slobodă în ureche plecată și din gura aferentă în altă pereche: gură și ureche.

Ar trebui, din start, să participe, chiar să conducă, judecata. Și nu oricare, cu pretenții, sumară și sumare - judecata și pretențiile - ci matură, chibzuită. Măcar din interes, că vorbe sunt, populare:

- Ce ție nu-ți place... Se întoarce roata.

Le strică, ziua, cheful. E împotrivă. Unii nu o cunosc, alții o ocolesc.

De-ar asculta le-ar stăvili debitul. Pe urmă, de unde materie primă? Ar mai deversa în vreo ureche, cu rang de adevăr, vreun gând mijit și nestrunit... Câte n-ar fi? ... Dovezi că știu, au aflat...și iau de bun. Și pedeapsa: au crezut.

Distincție, deosebire: cine chiar știe nu ține să se știe. ... că știe.

Scenarii pentru omul obișnuit, să se regăsească. Unii le iau drept model. Pentru unul dintre "eroi" am ales, fără convingere, "infiltrat" nu "vinovat". Până a zâmbit. Juca bine. De-al lor.
Insuportabile, până în pandemie, mai numeroase cu spitale. Celelalte s-au adunat, au înflorit, în programe, știri și filme, episoade, de atunci. Trebuie să reia ceva, nu?
"O părere pe zi", 330, Trădare

Noiembrie, următor

Am citit o poveste. Avea două mii de aprecieri, două mii de distribuiri, câteva sute de comentarii.  În două ore. În patru? Aproape zece mii de aprecieri plus alte câteva sute de comentarii și distribuiri. Textul? Cu semnătura unui preot. Încă nu l-am găsit și pe pagina lui. 

Pe scurt, un octogenar, român, geniu, apreciat peste ocean, înfierat în regimul trecut, departe de familie ”pentru știință”, strânge sticle lângă tomberoane într-un cartier din capitală - unde oamenii nu reciclează, i le lasă lui, curate? -  ajută copiii și studenții la teme, ține acolo și vreo prelegere, primește vreo scrisoare de la vreun fost coleg care îi recunoaște merite, face calcule și citește în engleză o carte în care a și scris un capitol. Nu ii apare numele lângă cei doi autori. 

Alege să  trăiască așa, viu lângă tomberoane, nu ... plătit pe undeva. 

Text scris să placă, fără date și trimiteri, nu se verifică. Personajul nu apare nicăieri, pare inventat. Are 79. Născut în1946. A proiectat piese pentru Apollo 11 care a ajuns pe lună in 1969. Proiecta piese peste ocean la postuniversitar ... la 22-23?

De ce, întors în țară după 2010, nu și-a demonstrat identitatea?  De ce s-a întors? La 64.  De dor? Desigur. Întrebări? De călătorie, printre care unde stau, din ce trăiesc.

Reacțiile privind postarea curg, unora le-a plăcut, unora le-a sărit inima,; alții nu citesc texte lungi, doar pe cel in cauză. Alții au lăcrimat.  ...valorile n-au loc de alții.

Anterior, într-o postare, o femeie - doctor în științe - lucra la curățenie, îngrijitoare, parcă la facultatea în care putea fi profesor. 

O operație de reducție, răzbunare, îi coboară pe unii în ochii altora: n-ar fi muncit și trăit din greu, ca ei. Iar ei ar fi putut, numai să-și fi ... dorit. 

O părere pe zi 228 Trădare