Noi între noi, de la mai noi și nu numai

Noi între noi, de la mai noi și nu numai. Spun alții, străini, despre noi ce văd? Și ce află că spunem noi despre noi. Părerea unora despre alții  vine din educație - casă și școală - și instruire la angajare, ulterior, ca și din teama instruitului de evaluare, sancțiune, disponibilizare.

Sustrageri? Adică se fură. Modern? Plata independent la casă, self-pay. Ca la noi? Se blochează casa, vine cineva să verifice cu cheia de contact sau plătești și verifică unul de la pază, sacoșa, după  ce ai ieșit, ce ai plătit. 

--"După  ce că vă facem treaba" ne tratati ca pe hoți.

Mesajul educativ cu discriminarea sună bine. E "campanie", ambiental.

Când ne supără unii dintr-o rețea - înainte de Crăciun - mergem, cumpărăm, plătim la ceilalți înainte de revelion. Angajații la fel - din alte motive - se rotesc, fluctuație de personal; aduc ceva nou, fac schimb de experiență.

Greșește cineva, primește celălalt, clientul, mai puțin, deloc, ”voucher”, sau  plătește mai mult. Nu își repară greșeala nu restituie, poate pentru că  ar trebui să recunoască, să explice: să argumenteze șefilor.

Reclamația - petiție, sesizare - este instrumentul prin care unul îl apără pe altul, ca el, să nu i se întâmple.

Discriminarea vine spre noi de la ai noștri, ajunși. Demisie? ...”că doar nu eu!”

Unul dintre ei, deși controversat, ajuns, cu altul tot de pe acolo, vorbea despre prostie.  Celălalt la fel. Il aproba? Il acuza? Evalua, se adresa ministrului?

Primarii care au mărit peste procentul maxim acuză guvernul? Ii vor acționa, localnicii, pentru "intelegere", cu ștampila...? Aici aș fi pus punct. 

"O părere pe zi", 323, Trădare

Marfa plimbată pe rafturi

Bomboanele... din ciocolata cremoasă. Le-am tot găsit pe anumite rafturi. Când dispăreau, dacă mă învârteam pe acolo căutând, mai găseam unde le mutaseră. 

Marfa plimbată pe rafturi.

Părem năuci? Ne învârtim fără rost? Știm unde am văzut. Unde le-au mutat? Bomboanele de ciocolată sunt - să spunem - pe culoarele unu, trei și patru. ...spre capăt. Plus două drumuri între ele? ... poate n-am văzut, poate au adus, poate iau altceva? Nu iau.

Bomboane la fel, pe raftul de sus, la concurență, câțiva lei în plus, încă așteaptă cumpărători.

Ce e bun strică: îngrașă sau se scumpește... Mai scump? Este deja. 

... Sau alungă. Uneori fac grevă: cumpăr de la alții și restul.
O părere pe zi 322 Trădare

P.J. , angajatul și P.F..

Angajatul persoanei juridice tinde să se impună în comunicarea, relația, cu persoana fizică.

Persoana fizică are contract cu persoana juridică, nu invers, persoana fizică alege dintre oferte, prin comparație, de unde cumpără produsul, serviciul.

Angajatul persoanei juridice se supune politicii angajatorului; are răspunsuri standard, șablon?

Are interes: să își mențină locul și locul angajatorului său în top, demonstrat prin sondaje, recenzii, rezultate, inclusiv număr de clienți.

In cazul unei erori, chiar dacă îi aparține, angajatul tinde să nege: pentru corecție trebuie să recunoască, să explice intern, șefilor, pentru aprobarea soluției, restituirii, înlăturarea măsurii pusă în discuție.

Angajatul este în echipa persoanei juridice, fară să fie angajat acolo ar putea fi altceva, inclusiv - ce este pentru furnizorii de utilități - persoană fizică pentru care angajați ai altor angajatori greșesc calculul cu câțiva - sau mai mulți - lei. Sau cu măsuri și interdicții care îndepărtează persoana fizică, clientul.

Politica persoanei juridice, furnizor de servicii, utilități?

Politica angajatului - amabil, politicos - pare a fi ”clientul e de vină”.

Politica clientului: reclamația - sesizare, petiție cum vreți să îi spuneți - expune spre mediere pentru soluționare și prevenție.
O  părere pe zi 256 Trădare

Unde e trădarea? În ... preț!

Diferențe de bani m-au determinat să scriu. Am recuperat o diferență, din taste și perseverență, contrar părerilor din jur. Mai am una ... de recuperat. Dintr-o poziție, de pe scaun, cineva decide pe banii mei: să nu primesc, cât, când și în ce condiții - v."copie legalizată" - să primesc; sau să plătesc mai mult.

Când se majorează "prețul la", adică prețul utilităților - care intră în componența oricărui alt preț - nu cumpăr, reduc consumul.  Ca reacție, răspuns.

Producătorii nu vând? Nu își acoperă cheltuielile. Nu câștigă. 

Așa trebuie să fi apărut reducerile! 

Să mai vândă ceva de pe raft că au  stocuri și banii neîncasați în marfa nevândută. 

La reduceri - pe alese, aleg chiar produs cu reducere mai mică din preț mai mic pentru că la scumpire a rămas în marja de ... modestie și bun-simț, onestitate și grijă - pe care o afirmă toți - pentru client. 

Client care rămâne cui îl câștigă, atât cât îi convine. 

Asupra clientului se revarsă scumpirile! 

Asupra vânzătorului - de produs, servicii - propria mărire.

Din scumpiri câștig eu! Ajută scumpirile. Reduc consumul. Nu denumesc produse, sugerez. Un baton costa - la începutul verii ? - cât una întreagă și una întreagă cât două de 100g. Pe rafturi? 

Cineva șterge praful. Fac un semn, pe undeva,  cu pixul? Să vedem când se vinde.

Stricta necesitate reduce consumul la puțin, de poftă sau de aromă. 

Unde e trădarea? În ... preț!
"O părere pe zi" 143 Trădare