”ssmd". Nostalgie?

Nostalgie? "Nostalgicii" erau bogați: tineri și sănătoși.

- ... pe drumul nostru neabătut spre ... și înaintarea noastră spre comunism! 

”Urale și ovații!”  ...”prelungite”... Obligatoriu. 

Participanții? Cu alte gânduri, nu admirație, nici încântare, nerostite, interzise. Unul singur, cu un gest, cu o vorbă - dincolo de arest și bătăi crunte, repetate -  îi ”aranja” pe toți, părinți, rude, colegi, cunoștințe, prieteni.

...”ssmd”: ”societatea socialistă multilateral dezvoltată”. ”Cu față umană”? Adevărul - despre instaurare, naționalizare, închisori și martiri - se spunea în șoaptă, nu oricui.

Au rămas, mulți, cu teamă? Că ascultă, urmărește, spune cineva ceva cuiva. Spun unii între ei ce află și interpretează despre ceva, altcineva. Pentru unii contează, arată că știu. Unii se demască. Nu știu altfel, ce au trăit ei atribuie și altora. 

La ceas târziu, pe vreun post, povestesc cei arestați și bătuți înainte ... și după ... prin ce au trecut. Rămâne o stare de rău, hău. Privitorul retrăiește spaima. Victima trăiește durerea, indură și spune ce a fost: să se știe și să nu mai fie!
"O părere pe zi', 326, Trădare