La ghișeu merge cineva care are deja o problemă, se hotărăște că nu se mai poate, merge să rezolve, stă la coadă, se apleacă la ghișeu, primește răspunsuri tip care, eventual, încep cu ”politica noastră”.
La telefon, fără deplasare, așteaptă, ascultă înregistrările, apasă tastele indicate să ajungă - dacă ajunge - la operator uman. ... care îi cere să asculte.
Timp pierdut. În general nu se rezolvă. Revine. Alt timp pierdut.
In scris? Mai bine, rămâne scris. Revine, redirecționează corespondența către agențiile care coordonează domeniul de activitate, agenții de protecție etc..
Nu devine nimeni recalcitrant din senin. La ghișeu cetățeanul își revendică drepturile. Celălalt cetățean, aflat la ghișeu, este acolo să rezolve, dacă nu ”în favoarea cetățeanului”, măcar să prevină altă reclamație.
Unii nu reclamă de teamă, pentru că ”nu e frumos”, ”ce ție nu-ți place, altuia nu-i face”. Și ”să nu îi fac rău”. Cui? Celui care a greșit și nu restituie, nu repară greșeala? Altuia, nedreptățit, ca mine.
O părere pe zi 255 Trădare