Umblă vorba. Și se duce. Din gură slobodă în ureche plecată și din gura aferentă în altă pereche: gură și ureche.
Ar trebui, din start, să participe, chiar să conducă, judecata. Și nu oricare, cu pretenții, sumară și sumare - judecata și pretențiile - ci matură, chibzuită. Măcar din interes, că vorbe sunt, populare:- Ce ție nu-ți place... Se întoarce roata.
Le strică, ziua, cheful. E împotrivă. Unii nu o cunosc, alții o ocolesc.
De-ar asculta le-ar stăvili debitul. Pe urmă, de unde materie primă? Ar mai deversa în vreo ureche, cu rang de adevăr, vreun gând mijit și nestrunit... Câte n-ar fi? ... Dovezi că știu, au aflat...și iau de bun. Și pedeapsa: au crezut.
Distincție, deosebire: cine chiar știe nu ține să se știe. ... că știe.
Scenarii pentru omul obișnuit, să se regăsească. Unii le iau drept model. Pentru unul dintre "eroi" am ales, fără convingere, "infiltrat" nu "vinovat". Până a zâmbit. Juca bine. De-al lor.
Insuportabile, până în pandemie, mai numeroase cu spitale. Celelalte s-au adunat, au înflorit, în programe, știri și filme, episoade, de atunci. Trebuie să reia ceva, nu?
"O părere pe zi", 330, Trădare