Discuții, comentarii până se întâmplă altceva. Și reluat, că "ține". Cine a mers, cine nu.... La început, după un schimb de replici, persoana care anunță spune:
- Da, dar...
... "nu dăm buzna" ... Apoi afli că au fost (mai) toți.
Anunțul a și precizat, din start, cu "invitație". Au discutat - era necesar? - de ce a lipsit unul sau altul. Nu am stat să urmăresc ce a considerat fiecare. Nu știu dacă a întrebat cineva:
- Au avut invitație cei care au lipsit?
Nici nu le-a spus nimeni: nu mergi să discuți cine, ce și cum a fost.
- Aprinzi o lumânare la biserică și te rogi de iertare!
...Unii se tem, unii suferă, ... unii evită ... unii evită să fie văzuți, întrebați... cântăriți...
Unii discută, corect, cele bune și cele rele.
Unii pe cele rele. Unii pe cele bune. E corect numai cu precizări, în treacăt.
Era "informat". Cine a propus? Cui aparține "soluția"? Când le mulțumea cât știa din ce au făcut minerii?
Întrebat ar fi spus? N-ar fi spus nici dacă era singurul care s-a opus: minoritatea se supune majorității. N-a turnat, n-a dat vina. Își reproșa?
Într-o țară fără mijloace de comunicare - cine transmitea și ce?
..."cu voia Dv,, ultimul pe listă"... Aici... cap de listă.
N-a fost creștin practicant. Ideologia. Cine știe? Avea o icoană în casă, undeva, printre cărți? L-a urmărit cineva? Se închina cu limba în gură când trecea pe lângă o biserică sau oricând, așa cum își învățau bunicile nepoții?
Nu scuz, nu acuz. Nu am văzut dosarele!
Altă temă. Iubirea, căsnicia cât o viață de om. Intonația care să sensibilizeze trădează aspirații proprii.
S-au sudat zi de zi. Într-o relație, de atunci încoace, s-a schimbat tocmai visătoarea, femeia. Visul e același, pe toată viața, aleasa inimii lui. Învață treptat că drumul trece prin stomac, că e factotum. ...Nu mai trăiește doar pentru celălalt, se satură, nu mai trece cu vederea "să țină casa" "că râde lumea". Lume care râde oricum.
Unii deschideau ziarul, televizorul:
- Ia, să vedem... ce mai mint ăștia...
Vă urmărim? Să vedem ce spuneți.
Spun unii ce nu spuneau, din ce știu despre unul, despre altul. Cu bune, cu rele, unde erau doar rele.
O constatare și un sfat. Un copil - abandonat de mamă, orfan de tată, cu frați în grija sa - a ajuns inginer. A "urmat exemplul", a "învățat", s-a "adaptat". S-a ... "integrat".
... Vedeți la ce vă adaptați și unde vă integrați!